N-ai pus preț pe bunătate
Și-ai vândut tot ce-ai primit
Omul blând e pus pe fapte
Tu un fin nelegiuit.

Ai știut mereu să ceri
Să insiști sau să aștepți
Nepăsându-ți că apoi
Faci din flori jalnici scaieți.

Mulțumirea-i a uitării
Când în minte nu ți-a fost
Nici să faci să fie bine
Nici s-arăți c-a fost cu rost.

Osândit de răutate
Ești comod ca un damnat
Care își acceptă drumul
Ca pe cel demn de-un ingrat.