De-ai fi știut ce-nseamnă averea
Te-ai mai fi dus, femeie, în lume?
Cum dintre toate, una ești
Și nimeni sufletul nu-ți spune…

De-ai fi știut ce-i suferința
Ai fi riscat măcar s-o simți?
Să te destrame întru-totul
Și să te-alunge dintre sfinți…

De-ai fi știut că doar smerită
N-o să culegi vreodat’ un rod
Și că așa numai aduci
Asupra ta un alt năvod…

De-ai fi știut că nu-i de stat
Acolo unde fără tine îi
Și-un pic de dor și de păcat
Lacrima ți-ar fi fost în cui…

De-ai fi știut când să te-oprești
Să vinzi Satanei fericire
Când oarba tu credeai că iei
Bucăți de Rai fără de știre…

De-ai fi știut ce știi acum
Într-adevăr, n-ai mai fi plâns,
Însă acuma viața ta
E celui rău de nepătruns…