În valuri mă scufundă
Toată uimirea ta
Cum nu vezi că inundă
Toată ființa mea.

În mare mă petrece
Ca un fior nocturn
Iubirea mării-i rece
Iar tu un alt nebun.

Te-asemăn creaturii
Ce-o spumegă uitarea
Și care pentru o clipă
Adăpostește marea.

Te-asumăn cu un rege
Ce domnea în adâncuri
Venit apoi din ape
Scoici mi-aducea mănunchiuri.

Te-asemân cu un vis
Nicicum nu-mi ești vreun demon
Doar visul ce l-am scris
Crezând că pot să semân
În tine din dorința-mi
Demult înflăcărată
Și totuși neștiută
Să pot să-m part iubirea-mi
De mulți necunoscută…

Și, totuși, m-ai trădat
Și-ai atacat orbește
Un suflet te iubea
Și-acum pricinuiește
Și și-ar da viața-ntreagă
Ar renunță la tot
Că tu pentru o secundă
Să-i dai flori de isop
Să-i recunoști durerea
Să-i admiți suferința
Să vezi că i-ai greșit
Și-ai adus umilința
Și-apoi chiar de-ai pierdut-o
Să nu privești din margini
Rămâi ca s-o iubești
Și vezi a tale patimi.

De-ai înțelege acum
Ce n-ai citit în stele
A fost și e a ta,
,, Iubirea vieții mele”
Așa doar te striga
Te povestea și lumii
Pe piele își scria
Doar ca să cheme ulii
Să-i simtă sângerarea
Să vrea s-o devoreze
Să facă ea să piară
Tristețea-i s-o creeze
Ca pe o mândră fată
De dincolo de nori
Și tot ce ea voia
Era să o adori.

Acum să vii sătul
De cele ce-ai vorbit
Regatul tău e-nfrânt
Tu fiu dezmoștenit.