Dezbracă-mă încet de haina asta scumpă
Eu n-am cerut-o vieții și nici nu mi-o doresc
E mult prea grea pe mine și inima mi-a rupt-o
Oricât m-aș revolta, port hram diavolesc.

Apleacă-te deasupra mea și mă sărută-ncet
Numai așa mai prind tremurul vieții
Și doar dragostea ta mă face-un om complet
În timp ce-mi mângâi fața ca roua dimineții.

Te rog să îi descaleci, să-i dai jos de pe mine
Mi-au dat din mantia lor și m-au ales prin tine
Văzutu-m-au nu slabă, ci înger vulnerabil
M-au transformat în țintă cu preț invariabil.

Ia-mă acum în brațe și ține-mă mai strâns
Oricât eu te-aș respinge, nu te lăsa înfrânt
Arată-mi tu ce poți și-atunci când ești constrâns
De ielele dansante ce calcă al tău veșmânt.

Iubirea-ți de-i reală vei dovedi cu sânge
Vei șterge rana mea când sufletul îmi plânge
Vei transforma durerea în pătură de rai
Și viitor vei pune de-atunci pe alt pur plai.

De nu vei crede-n mine tot vei îmbătrâni
Eu voi rămâne aici sperând că ai să vii
Alegi să te-otrăvești ori să vezi adevărul
Nu ne-aș lăsa vreodată oricât de greu e dorul.

Iar când ne-o veni vremea… să fim doar amândoi
Să faci tot să nu pierzi povestea dintre noi
Ori de decizi să pleci, voi fi în urma ta
Netrebnic trădător, eu jumătatea ta…