Funii lungi și flori de nufăr
Raritate nu-i să sufăr
M-așez singur în sicriu
Doar așa iubit să fiu.

Mult îi omul, dar nu-n viață
Ori nu când ochii-s frumoși
Doar când vânăt ți-e în față
Și sfârșitul îi miroși.

Strângi coroane și lumină
Să-mi aprinzi la căpătâi
Ziua cu noaptea se-mbină
Sunt de azi pământului.