Uneori nu ne mai trece timpul și, din păcate, cred că puține dintre sufletele astea înnegrite care rătăcesc pe pământ au avut ocazia să-și dorească asta. În timp ce alții numără cu patimă trecerea lui, călesc în ei minutele și orele, eu vreau doar să-mi treacă, să ajung la tine. Uneori nu ne mai trece timpul că-l măsurăm în lacrimă de dor și parcă fiecare secundă care trece ne mai e o gură de aer spre a atinge încă o dată minunile spre care am fost călăuziți.

Rămânem agățați. Eu așa m-am agățat de tine, iar dacă până acum uram izolarea și liniștea, lângă tine am ajuns să fiu în stare a-mi vinde din ani doar pentru a trăi asta puțin lângă tine. Credeam că zgomotul, iluzia lucrurilor în permanentă mișcare și zâmbetele nebune și false ale indivizilor din jur erau cele ce-mi hrăneau dorința de viață când, în realitate, te așteptam pe tine.

N-am înțeles niciodată cum câteva linii crestate pe o bucată de carne te pot face fericit. Cum niște palme umile și tocite de vreme, de nervi și desfătare falsă m-ar împlini pe mine? Tu nu m-ai învățat nimic, ai apărut așa… atât de natural încât de cele mai multe ori tot ce mi-am dorit a fost să te țin cât mai departe. Erai prea obișnuit cu mine. Mă citeai prea mult chiar și când eram cuprinsă de furie și mi-era prea greu să cred în povestea astrelor pe care aș fi auzit-o poate doar de la bunicul care acum mă privește de prea departe ca să mi-o mai spună. Tu doar ai răbdat. Ai răbdat și ai tăcut iubindu-mă zi de zi mai mult, iar eu m-am lăsat căzută în brațele pe care le credeam străine și pe care trupul meu le căuta de fapt încă de dinainte de a mă naște. Am rămas așa… cuprinsă de o vrajă care probabil îmi va părea fantasmă chiar și-n ziua în care voi închide ochii… de prea frumos, de prea curat. Prea curat, da, asta îmi ești tu. Mi-ești așa curat că nimic din ce ne-ar atinge vreodată n-ar putea umili iubirea noastră. Așa curat că niciodată n-am putea păta tandrețea și dragostea din vorbele și faptele noastre. Așa curat că lângă tine timpul se oprește și nimic nu mai contează, iar până la tine, îl vreau doar trecut.

Uneori nu ne mai trece timpul, însă nouă, abia aștept să ne treacă!