Și-am renunțat! De azi carnea copilei mele insuflă aer de femeie
Și-acum, să știi ultima oară, eu sunt aici, la suflet cheie
Totuși, mi-aș mai dori odat’ să îți simt gura cum mă strânge
De ale mele buze moi, cum inocența-ncet mi-o frânge

Apucă-te de-acum de trupu-mi și mistuie-l ca-n amintiri
Pe care doar marii autori le-au scris despre ale lor iubiri
Apleacă-te în fața mea și-mparte-mi fiecare piesă
Ce-alcătuiește corpul meu de vechi dureri ținut în lesă…

Iar de mă plâng, tu să continui, eu mă hrănesc din orice patimi
Că-n mine fericirea ta se vede numai când te clatini
Când ți-am rostit doar din priviri întâiul sincer te iubesc
Te-am simțit cald, pentru ei rece, doar eu mai pot să te citesc!

Împinge-mă-n genunchi ‘naintea-ți și mă dezmiardă doar din vârfuri
De degete ce au trăit de-a lungul vremii lungi zădufuri
Eu n-am să plec, de-acum rămân ca dependență să-ți devin
Ca să-nțelegi cum Iadul tău prin mine a devenit Divin.