Plin de scârbe am început să-ndes
În mine lungi fioruri din foamete să ies,
Să mă hrănesc cu tine, cu amorțeala-ți dulce
Tu, Diavol, m-ai primit novice ca un duce.

Conducând armata ți-ai adunat ostașii
Toți drepți în jurul meu, dracii crunți, poznașii…
Râzând, dar plini de flegme, tratându-mă ca slugă
Am început să mângâi, pe rând bale să-mi curgă.

Urlam dureri ‘nauntru-mi și invocam amaruri
Și așteptam pământul să-l înconjoare grauri
Asta îmi era soarta odată ce-am primit
La sânul meu un șarpe, Iadul cel tăinuit.

Depresie iubită, n-am să te uit, reține!
Eu ți-am promis, te car, în viață ești cu mine,
Dar ce n-ai priceput e că acum te știu
Te joc ca la barbut, mi-ești miză și pariu.