Și… te iubesc!
Și oricât te-ai depărta rămâi al meu țel nefiresc
Și când spre dimineață firea-ncep ca să mi-o simt
Și te croiesc cu-a mea dulceață să te păstrez, să te alint!

Te iubesc! Cum n-am știut că El permite
Și cum credeam c-ar fi gelos întreg pământul, primenite
Ți-am pregătit vorbele mele, fapte-ți așez doar la picioare
Când sufletu-mi urlă de foame tu rămâi unica mâncare!

Și te iubesc și nici n-am să-ncetez vreodată
Că ce-ai nutrit în mine-i sfânt
Mă știu de sus aleasă-ți soartă
Și te iubesc, cu fapte, în suflet și în gând
Eu sunt aici, am fost și-atunci
Și-ți voi mai fi… îți jur plăpând!