Trăgând dintr-o țigară am început să mi te imaginez
Nici primul fum și nici întâia oară când fumez așa de prost și te minunez
Și, totuși, fumul ăsta alb de îl rețin la mine-n trup
Pentru-n minut îl simt ca tine, dar tu deja mă știi prea bine ca să mai pot sa te corup.

Când ai plecat te-am rugat numai un lucru
Să-mi lași parfumul și sticla goală de coniac
Atunci când beau și plâng tristă pentru tine
Să-mi amintesc că eu n-am vrut să mă împac.

Știi? Să-mi fii coloană ruptă, da, te prefer, dar până când la șchiopătat?
Când nu poți ști de-i pace ori e luptă ce să mai fie-n toamnă din noi de semănat?