Cea mai frumoasă vorbă acum e, cred, că m-ai uitat
Că nu mai știi și nu mai vrei nimic din mine
Și că nimic din ce am eu nu te mai face a fi bărbat
Cea mai frumoasă vorbă acum îmi pare doar despre trecut
Și-oricât regret, îi despre mine, despre c-am vrut, c-am cunoscut..

Cea mai frumoasă vorbă-mi pare acum sare pe rană
Și oricât mă doare și mă-ncinge o ling cu dor cum mă îndeamnă
Îmi țin în palme amintiri și clipa ce-o rămas cu bine,
Iar tu nu știi și nu vei ști că ce-am pe trup îi despre tine.

Cea mai frumoasă vorbă ar fi acum despre foste iubiri
Despre de câte ori am încercat să fiu credulă
Și să m-arunc învolburată în spuma mării, ai să vii?
De vei mai fi tu, n-oi fi eu, ți-am fost cândva, ți-am fost destulă!