Dulcea mea durere, cum te-am sădit în mine

Mi-a mai rămas în viață o zi să te aștept

Să îți mai spun firavă ,,Tu ce mai faci, străine?”

Că-ncep să fiu sătulă să cred că te îndrept.

Dulcea mea durere, târziu te-am acceptat

Ca pe un dat Divin cu care să trăiesc

Așa cum lumea-ntreagă credea că sunt soldat,

Iar eu muream încet dorind să te gonesc.

Dulcea mea durere, cât de iubesc deodată

Și cum cu toată ființa învâț să te citesc

Îmi manifest spre spre tine credința-mi luminată

De lacrimi și amaruri,de tot ce-i pământesc.

Dulcea mea durere, târziu mi-am dat cu seama

Că tot ce mă rănește îmi este alinare,

Căci de n-aș fi simțit a ta cutremurare

N-aș fi știut nici azi să te compătimesc.

Dulcea mea durere, am să-ți mai spun o dată

Doar să rămâi aici, din suflet să nu-mi pleci,

Eu am trăit cu tine sfârșită, dar curată

Și nu știu universul altfel să îl întrec.