Cred că în afara programelor încărcate ale elevilor și studenților din zilele noastre care, fie vorba între noi, cam așa sunt demult, doar că acum ne văităm mai des, una dintre cele mai mari probleme rezidă în lipsa stăpânirii noțiunii de ,,învățare”. Mai exact, copiii nu înțeleg ce înseamnă a învăța, cu ce pot asocia acest termen, motiv pentru care cad de cele mai multe ori în patima lui ,,am citit” sau ,,știu cât de cât” în urma cărora nu survine decât eșecul sau dezamagirea, uneori regretul față de ,,aș fi putut să fac mai mult, dar la acel moment nu am știut ce”.

Consider că una dintre îndatoririle cadrului didactic este de a îndruma elevul spre însușirea noțiunii de învățare, de a explica acestuia că simpla lecturare a materiei nu poate avea drept rezultat înmagazinarea reală a acelor informații, drept urmare abordarea adecvată a acestui proces nu constă în parcurgerea unor noțiuni, ci în reproducerea veridică a acestora și, mai mult, în capacitatea ulterioară de a transfera acele informații, la rândul lor, având chiar posibilitatea de a argumenta, exemplifica asemenea unui bun cunoscător al fondului, apt fiind de a face pe altul să înțeleagă ceea ce tocmai a fost sedimentat în urma procesului de învățare.

Copiii nu mai știu să învețe pentru că, deși au la îndemână multiple instrumente ce facilitează această activitate, uită de importanța învățării logice, bazate pe diverse clasificări, grupări de informații ce îi pot ajuta să înțeleagă mai bine de unde provine fiecare aspect nou însușit, mai clar, în ce scopuri poate fi acel element utilizat, în ce context, pentru ce.

Una dintre cele mai mari erori ce stau la baza procesului de învățare este să reții pe de-a-ntregul o serie de concepte fără a cunoaște clasa din care acestea fac parte și chiar geneza creării acestora.

Clasificarea unor idei nu susține doar conceptul schematizării lucrurilor, ci învățarea fundamentată pe recognoscibilitatea materiei, totul având drept obiectiv identificarea punctului de plecare și a punctului final pe care-l putem atinge doar prin parcurgerea cronologică a materiei.

Avem atâtea surse, unele dintre ele chiar se contrazic, iar din aceasta se naște o serie de alte situații care mai de care problematice pentru elev: care e sursa corectă? pe cine să credem? de unde pot învăța pentru a fi cât mai aproape de adevăr?

,,Învăț cum ne-a spus, chiar dacă știu că nu este corect, pentru că până la urmă doamna/domnul profesor pune nota la clasă”. Minunat! Ce dovadă mai mare de ipocrizie poate cineva avea din partea unui om care învață elevii că a fi supus unor canoane ponosite, indiferent de corectitudinea sau incorectitudinea lor, este calea cea dreaptă că… ce-i drept, cu cât ești mai vocal, cu atât deranjezi mai tare, iar cu cât deranjezi mai tare, cu atât vei fi mai predispus reducerii la tăcere.

Din contră! Nu există regi ai materiei, cum nu există idealul descris și înfăptuit de nicio altă ființă umană, așadar un adevărat pedagog va învăța elevul despre puterea sa de a cerceta, despre faptul că profesorul este doar transmițătorul unor informații dobândite pe parcursul propriilor studii, efectuate prin prisma muncii sale sau a altora, însă că îndatorirea lui este de a cerceta la rândul său, de a se întruchipa într-o entitate capabilă de a-și motiva propriile crezuri, capabilă de a combate opiniile celorlalți cu propriile argumente, căci de fapt… asta înseamnă a învăța!

Adevăratul pedagog oferă elevilor săi nu doar opinii proprii, concluzii ale unor ani de studii, adevăratul profesor nu se erijează în Dumnezeul nimănui și nu respinge greșeala, adevăratul pedagog este cel care se afișează drept îndrumătorul alături de care elevul își poate parcurge drumul, este cel care oferă acestuia sfaturi, susținere, idei pentru pătrunderea facilă a căilor multiple ale cunoașterii și mai presus de toate, oferă curaj. Curajul de a observa, de a examina minuțios fiecare aspect ce-i este de interes, curajul de a se manifesta întocmai convingerilor sale și de a se împotrivi celor cărora nu le dă crezare. Un adevărat profesor îndeamnă la apariția unor spirite iluminate, pline de speranță și dorință, ci nu la fabricarea unor ecouri care, în fapt, nu vor asurzi pe nimeni, niciodată!