Măi, copil, cât ai crescut
Parcă-mi ești necunoscut
Mi-amintesc cum te purtam
Și de mână te țineam…

Măi, copil, ce drag îmi ești
Te înalți și iute crești
Te desprinzi ușor de noi
Neprivind veci înapoi.

Măi, copil, mai dă-mi o șansă
Să îți spun ce rău îmi pare
N-am știut să ne-ocrotesc
Sau furtuni să ocolesc.

Iartă-mă, copilul meu,
N-am știut a proteja
Și-am făcut astăzi din tine
Doar reflexie, umbra mea.

Iartă-mă, copilul meu,
C-am redus din infinit
Zile, nopți de pustiire
Făr’ să te fi odihnit…

Iartă-mă, copilul meu,
Pentru tot ce am crestat
Dur și-adânc în pielea ta
Fără să fi vindecat.

Iartă-mă, copilul meu,
Fii tu blând, firav și bun
Uită tot și dă afară
Orice gând de-adult nebun.

Hai, te rog, deschide-mi ușa
Mai primește-mă o dată
Și-ai să vezi că poți ierta
Cruda mea, naivă faptă.

Lasă-mă să-ți fiu prezent
Și-nțelege că mă doare
Tot ce ai simțit și tu
Mi-e și mie întristare.

Doar o vorbă să-ți mai spun
Și va face cât o mie
Împreună vindecăm
Rana asta timpurie.

Iartă-mă, copilul meu,
Știu că m-ai ascuns în tine
Hai de astăzi să-nvățăm
Să trăim… tu și cu mine!