Păstrasem o bucată de hârtie
Te-am urmărit la masă, ți-ai șters buzele de ea
De câte ori am tras-o cu gura mea… nu știe
Nici Dumnezeu din cer, nici Iadul, e aievea.

Oare făcut-am asta? Ne-om fi văzut doar vis?
M-ai strâns viril de mână cum magii mi-au prezis
Venit-ai vestitor ori răpitor de inimi
Să fii al meu de mâine, să-mparți vraja sutimi.

Păstrasem o bucată dintr-o toartă
A unei cești… ai spart-o intrând furios în casă
Un tremur mă cuprinse, fior, cine mai știe
Mi-ai arătat din nou, ți-s bună feerie.

Oare făcut-am asta? Trecusei mână-n păr
Și dintr-odat’ simțeam cum toate care dor
Se năruie în zare, se adâncesc în ape
Iar gura ta știa doar trupul meu să-l sape
Ori de te-aș fi rugat să te oprești atunci
Aș fi mințit menirea-mi… să-ți pun în brațe prunci
În ziua ce-am venit goală pe-acest pământ
Ți-am fost oricum sortită, tu doar ai stat la rând
Și-ai pătimit necazuri, trăită-i cu străinul
În timp ce sângera aripa, heruvimul,
În timp ce se rugau toți în regat de sus
Să lupți, să-nveți, să crezi… toate mi te-adus!