Mi-e dor, da’ nicidecum de tine..
de-o bucată de carne pe care o știu atât de bine!
De un miros specific ce-l recunosc și-n vis
Ca pe-un legat prea vechi, adânc în mine scris.

Bucata mea de carne, culoare, tremur, viață
pe toate mi le dă fără să mă urască…
Mă-ntreb, oare nu știi? Tu nu mai poți fi om
furat-am rădăcina ce te făcuse pom
Tu roade mie-mi dai, sufletul ți-e la mine
te-am luat și te-am filtrat prin sânge, măi străine
Și te-am făcut al meu, acum suntem doar unul
infernul ruinarăm, demonii strâns-au pumnul.

Bucata mea de carne… atât ai mai rămas
de mine nu ți-am zis, de pleci, rămân pripas
Acum în mine port inimă, suflet dublu
și zi de zi aștept să te fac iară unul
Să port în al meu pântec al treilea om din noi
și viața să ne pară dulce privind ‘napoi!