Femeia… scorpie șireată a unui neajuns amor
Te-ntreabă și din drum te-ntoarce să-ți spună toate câte-o dor
Te obosește și consumă de energie și de har
De nu mai ști ghici în stele fără să știi că-ți este dar.

Femeia… nesigură, mereu fragilă
Se-ntreabă când mai vii acas’
Se plimbă-n pas grăbit, agilă
Se uită iar flămând la ceas.

Femeia… cu noi cerințe și tristeți
Te rabdă iar cu bucurie doar tu pe toate să le-nveți
Te caută de noi răspunsuri, iar tu o negi, tipic netrebnic
O umpli iar de neajunsuri, tu doar cunoști să fii nemernic.

Femeia… o prețuiești de n-o mai ai
Când o pleca ți-o amintești
Ți-a fost perioada de bun trai!