Ce fals! M-am îndrăgostit de o iluzie…
și când am realizat că minți
am jucat tot ca pe-o confuzie,
am încercat să nu te-asemăn
cu un târziu demn de uitat
și, deși te-am rugat cu lacrimi
pentru adevăr… n-ai fost bărbat!

Știam de doi, a treia, a patra, a cincea poate… că ți-a rămas regret nezis,
dar eu din mine răzbunate pot scoate toate dinadins
știam povestea ce-am crezut la început când din infern
am ieșit goală și naivă nu-nțelegeam… ești efemer.

Ți-am dat cu termen viața mea și pe la spate îmi sap groapa
eu despre moarte n-oi vorbi, dar să nu uiți se-ntoarce roata!
ce-am așteptat eu de la tine a fost doar casa și-o familie
pe care și-n mormânt le duc, le voi păstra eternă Biblie
ce-am așteptat c-un fiorare fu’ realitatea s-o aduni
să mă simt bine-n lumea mea și nu cu soartă de păgâni
am așteptat să te încumeți și să decizi sentința mea
ori luminezi ori întuneric aduci peste fetița ta!
ori să dispari, putred te-oi face de te-o prinde blestemul meu
și să nu uiți, ce leg desface numai de sus, El, Dumnezeu,
dar de m-oi trece cu cel Rău, de mă vei face să urăsc
voi curma vieți, călca pe trupuri, înfrigurării te pârăsc!