La-nceput un joc ciudat,
O provocare știind că mă intrigi
Apoi, vorbind naiv despre un condamnat,
Ai început să fii victima unei verigi.

Privindu-te cu patos,
În mine-ți mușcam buza
Și mă gândeam cum pielea-ți
Pe mine s-ar așterne
Ori cum ți-aș ridica
Cu multă frică bluza
Să văd ce îmi ascunzi
Sub masca de vecerne.

Pe trupul tău atâtea semne,
În mine-acum te-ntipărești,
Iar eu te iau la sânul meu
Rugând să nu te-ndragostești.

Și, totuși, cum ar fi să uit?
Cum te-am atins și te-am simțit
Și cum păreai lipit de mine,
Cel ce mi-a fost poate sortit?

Și cum să uit privirea-ți caldă?
Ori stânjenirea de copil,
La brațul tău m-ai vrea de doamnă,
În suflet să-ți fiu cer senin…